Alunițele voluminoase (în relief) sau nevii papilomatoși, denumiți și nevi dermici, sunt formațiuni proliferative pe suprafața pielii fie de culoarea pielii, fie pigmentați – maronii, bruni, negri.
O parte dintre ei sunt congenitali, apăruți până la vârsta de 5 ani, aceștia prezetand un risc oncologic redus.
Mai rar însă, în ultimii ani s-a constatat că melanomul poate apărea la orice vârstă și pe o aluniță congenitală papilomatoasă.
Cum pot fi îndepărtate alunițele voluminoase (în relief)?
Alunițele pot fi îndepărtate prin ablație cu laser, cu condiția să fie evaluate dermatoscopic în prealabil și numai dacă diagnosticul este unul de benignitate.
Chiar și așa, există situații în care alegem să facem examen histopatologic și să prelevăm întreaga leziune de la nivelul pielii cu o lamă, așa numita “biopsie shave”.
Baza leziunii se distruge cu laserul, astfel încât în urmă rămâne o zonă de arsură ce urmează a fi vindecată sub tratament local, uneori cu protecția unui antibiotic topic.
Procedura se efectuează sub anestezie locală cu xilină, durează doar câteva minute, durerea apare doar în primele secunde, pentru ca apoi să dispară complet.
Crusta se va stabiliza și va dispărea în aproximativ două săptămâni, lasând în urmă o zonă roșiatică care, dacă tratamentul laser a fost efectuat corect, nu va lăsa pe termen mediu-lung nicio urmă reziduală, în acest scop utilizându-se un gel siliconic cicatrizant.
Comparativ cu metodele vechi precum electroablația sau terapia cu azot lichid, laserul ablativ cu dioxid de carbon – Co2 are rezultate net superioare: inflamația este redusă, vindecarea/epitelizarea fiind mult mai rapidă și fară semne reziduale. Aceste avantaje nu pot fi obținute prin metodele vechi de lucru.
Când este ideal să intervenim asupra alunițelor nedorite?
În principiu, putem îndepărta acești nevi în orice anotimp, inclusiv vara, când procesul de epitelizare este un pic mai anevoios din cauza transpirației și când riscăm o suprainfecție.
Mai mult decât atât, dacă expunem la soare fără protecție corectă (aplicare factor de protecție maximal) o leziune roșiatică, în timpul procesului de vindecare riscăm o hiperpigmentare – apariția unei pete în locul acestei leziuni.
Aceste riscuri dispar odată cu răcirea vremii, toamna fiind anotimpul când putem recurge fără griji la acest gen de procedură.
Diagnosticul de certitudine și tehnologia avansată ne ajută să îndepărtăm orice aluniță voluminoasă care ne deranjează printr-o singură intervenție, o singură ședință cu laserul CO2.
Leziunea este dermică, deci celulele sunt în cel de-al doilea strat al pielii, iar pentru ca noi să ne asigurăm că am ablat/distrus toate celulele de componență, ar trebui să scoatem în întregime dermul. Ori dermul este stratul de susținere și de fermitate, responsabil de procesul de cicatrizare.
Prin urmare, dacă scopul este să scoatem leziunea total, vom avea un semn rezidual consistent, care poate depăși marginile leziunii inițiale. Ori dacă această leziune este dispusă într-o zonă accesibilă ușor ochiului – față, gât etc, acest lucru nu este tocmai de dorit.
Din pricina faptului că nu putem face asta în orice circumstanțe, avem parte uneori de recidive. Adică celule care se regenerează și care, chiar dacă nu sunt neapărat periculoase, impun o analiză dermatoscopică și chiar examen histopatologic, astfel încât să ne asigurăm că leziunea este una de natură benignă.
Când trebuie să ne îngrijorăm și să cerem o evaluare la cabinetul dermatologic?
O vorbă din bătrâni spune că „oamenii cu multe alunițe sunt norocoși”. Foarte posibil însă, din punct de vedere medical, cei cu multe alunițe intră la categoria “pacienților cu risc”.
Despre aceste alunițele proeminente trebuie să știm că unele sunt inofensive și nici nu deranjează din punct de vedere estetic. Se întâmplă ca alte astfel de alunițe să apară pe parcursul vieții. Cum știm care sunt periculoase și care nu sunt?
Simplu. Printr-o consultatie dermatoscopică. Orice leziune, orice nev dermic trebuie evaluat clinic și/sau dermatoscopic.
De principiu, există două mari categorii de leziuni – leziuni proliferative pigmentare, care sunt leziuni în relief, leziuni papilomatoase muriforme sau andome, adică acei nevi dermici. Din păcate, uneori, aceste leziuni proliferative pot fi tumorale.
Practic, atât leziunile care se transformă clinic, vizibil – cu modificarea formei, dimensiunii, culorii și suprafeței, cât și cele care nu pot fi percepute cu ochiul liber, trebuie obligatoriu evaluate dermatoscopic, adică la nivel micro!
Excizia chirurgicală și examenul histopatologic trebuie să clarifice diagnosticul care, chiar dacă este malign, adică melanom, este insiduu, vindecabil prin excizia chirurgicală corectă. Prin urmare, dermatoscopia este cea care aduce claritate și tranșează diagnosticul între benign (nevii care pot fi tratați prin terapiile laser) și malign.
Între benign și malign există o zonă de “gri”, unde doar ochiul vigilent și experiența medicului poate interveni corespunzător. Leziunile nodulare pigmentare solitare trebuie excizate obligatoriu, deoarece pot ascunde un diagnostic malign.
Cu ajutorul dermatoscopiei ne lămurim asupra specificității fiecărei leziuni evaluate sub lupă.
De ce este bine să descoperim malignitatea în stare incipientă?
Pielea are mai multe tipuri de cancere, dar cele mai cunoscute sunt carcinoamele și melanomul. Carcinoamele sunt cancere ale pielii cu un prognostic mult mai blând, de cele mai multe ori fără implicații majore, vitale.
Melanomul, în schimb, este cel mai “fioros” tip de cancer. De ce?
Pentru că poate apărea atât pe leziunile, pe alunițele pe care noi le avem deja, cât și oriunde pe suprafața pielii unui pacient “bogat” în alunițe (80% dintre melanoame apar pe piele de novo).
Prin urmare, atunci când avem multe alunițe sau istoric familial personal, trebuie să realizam controale regulate, să facem periodic dermatoscopia de control.
Prin monitorizarea regulată a întregii suprafețe, toate leziunile sunt identificate și urmărite în evoluție, astfel încât medicii să poată interveni la timp și eficient.
Leziunile care în evoluție sângerează sau ulcerează, înseamnă că ne prezentăm la medic cu o tumoră în stadiu avansat. Din păcate, prognosticul vital este afectat.
Tocmai de aceea este necesar să ne prezentăm preventiv la cabinetul dermatologic, astfel încât să nu ne riscăm viața.
Prin urmare, dermatoscopia ar trebui să intre în rutina anuală a oricărui om, pacientul cu risc având indicații de reevaluări la șase luni, uneori chiar și la trei luni (preponderant la pacienții noi, cei care nu au beneficiat deloc de monitorizare).
Există patru categorii de pacienți la risc:
-
- pacientul cu peste 100 de alunițe;
- pacientul cu peste 50 de nevi displazici;
- pacientul cu istoric personal de melanom
- și cel cu istoric familial.
Aceștia trebuie să se prezinte cu rigurozitate la controlul dermatoscopic.
Cum facem distincția dintre alunițe și nevi displazici?
Această diferență nu poate fi făcută de ochiul uman. Doar dermatoscopia depistează fiecare tip de leziune de la nivelul întregii suprafețe a pielii. Asimetria unei leziuni ne indică tipologia ei, asimetrii care pot fi identificate numai cu ajutorul dermatoscopului. Nevii displazici stabili de-a lungul vieții nu reprezintă risc vital.
De aceea nu orice nev displazic trebuie excizat, așa cum se proceda pe vremuri, pentru a preveni apariția unui melanom – doar unul din 5 melanoame se dezvoltă pe alunițe preexistente, restul apărând de novo. Prin urmare, doar medicul dermatolog îți va putea spune ce tip de nevi displazici ai, dacă trebuie excizați sau nu.
Tratamente noi ale melanomului
În ultimii ani, au apărut noi tratamente imunologice țintite, astfel încât să creștem prognosticul pacienților cu boală avansată. Aici vorbim despre boala metastatică ganglionară sau chiar cu metastaze viscerale.
Imunoterapia a dovedit eficiență maximă, a prelungit durata de viață liberă de boală și chiar supraviețuirea pacientului cu melanom metastatic, ceea ce se poate considera o revoluție. Pentru că melanomul este o boală cu substrat immunologic important, descoperirile sunt în desfășurare și sperăm ca-ntr-o bună zi să putem controla această tumoră și, de ce nu, să o și vindecăm!
